World Press Photo, cel mai prestigios concurs international de fotografie de presa, a anuntat modificarea regulamentul incepand cu editia din 2014, introducand reguli stricte in ceea ce priveste postprocesarea fotografiilor. Aceasta decizie a fost adoptata pentru a preintampina situatii precum cea de anul acesta, cand fotografia castigatoare a generat o dezbatere de proportii pe tema post-procesarii. Fotografia suedezului Paul Hansen, castigatorul trofeului World Press Photo 2012, a fost intens criticata pentru imbunatatirile aduse in postprocesare. Criticile, care nu au tintit doar fotografia in sine ci si intreg procesul de jurizare, i-au determinat pe oficialii WPP sa lanseze o ancheta interna in ceea ce priveste imaginea castigatoare si nivelul de postprocesare admins.
Acum, cand ne apropiem de startul editiei 2014 a concursului dedicat foto-jurnalistilor, oficialii World Press Photo au decalarat ca intreg regulamentul a fost revizuit si va include referiri specifice si limitari in ceea ce priveste metodele de postprocesare admise. Altfel spus, in concurs nu vor mai fi acceptate imagini ‘imbunatatie’ in Photoshop sau Lightroom. Deocamdata nu au fost oferite alte amanunte, urmand ca noul regulament sa fie dezvaluit oficial inainte de startul editiei urmatoare, in luna Decembrie.
Asadar, aceasta decizie ar putea reaprinde o controversa veche: in ce masura poate fi alterata realitatea prin prelucrarea fotografiilor in programe spcializate? Mai ales in cateva domenii unde acuratetea informatiilor prezentate trebuie sa primeze, cum ar fi fotografia de presa, postprocesarea fotografiilor este un subiect si mai controversat. Dar ce se intampla atunci cand prin postprocesare se incearca sporirea efectului vizual al imaginii? Transmiterea unui mesaj corect, dar mai puternic?
Via BJP
De aceeasi parere, nu modificam originalul.
Avand in vedere ca nici cel mai bestial dintre cele mai bestiale aparate foto nu reusesc sa surprinda exact, dar perfect exact realitatea, personal sint de acord ca intr-o mica masura (uff subiectivitate) sa fie prelucrata (post-procesata!) imaginea, in sensul unei usoare corectii luminozitate/contrast. Spun asta deoarece fiziologia ochiului uman nu este egalata (inca) de nici cel mai bengos aparat foto. Corectiile ar fi minimaliste, sau poate ca nici nu or mai fi nevoie. Cu ce NU sint insa de acord, e cu „post-procesarea” la greu, cu cerul innegrit cu HDR, cu colaje imbecile, cu denaturari crunte de culoare, cu corectia ridurilor si a implanturilor de par pe chelie, si cu tot felul de prostii de astea. Recunosc ca Photoshop e un magician in materie de efecte de prelucrare, si cine are obsesia jongleriilor de artificii cu pretentii artistice, n-are decit sa faca ce-i place, si sa expuna lucrarilor celor care le mai si place asa ceva. O fotografie care trebuie totusi sa prezinte realitatea trebuie totusi sa fie reala!, altfel parasim domeniul realului si intram in S.F. Cu bun simt domnilor fotografi de fotografie de realitate, cu putin bun simt prelucrati fotografiile.
Intrebare off-topic: daca transform imaginea din RAW in JPG se cheama post-procesare?!.. pentru ca daca ma iau dupa verbul „a fotografia” asta insemna actiunea de a surprinde o imagine prin apasarea butonului declansator al aparatului de fotografiat si impresionarea senzorului CCD cu o imagine latenta, sa zicem RAW.
DE ACORD, INSA NU SI PENTRU FOTOGRAFIILE CE AU CA SUBIECT FRUMUSETILE NATURII. PE ACESTEA AR TREBUI SA SCRIEM CA AU FOST POSTPROCESATE