Atunci cand fotografiem in exterior, indiferent ca alegem un peisaj antropic sau unul natural, atata timp cat cadrul nostru este suficient de larg, avem de-a face cu linia orizontului. Plasarea acestei linii in imagine poate genera o compozitie armonioasa, sau una destul de banala uneori.
Nikon D300, obiectiv 16-35mm (foto 18mm), diafragma f/22, timp de expunere 1s, ISO 200, trepied Gitzo, filtru gradual Cokin si bocanci in care sa nu intre apa de la valuri.
Primul aspect la care trebuie sa fim atenti este ca linia orizontului sa fie dreapta, asa ca mare atentie la acest lucru, mai ales cand avem de-a face cu o linie foarte bine delimitata, cum este si cazul imaginii de fata, unde oceanul si cerul formeaza o linie dreapta. Unde peisajul are in fundal munti sau dealuri este posibil ca o usoara inclinare sa nu fie la fel de vizibila.
Una dintre regulile de compozitie, imi spune sa fixez linia orizontului pe una dintre treimile din cadru (in acest album gasiti si un sfat despre aceasta regula). Astfel daca am un cer mai spectaculos, pozitionez orizontul in treimea de jos, si invers daca am un cer mai banal si o zona de pamant mai interesanta. Aceste abordari sunt oarecum clasice si se potrivesc la cele mai multe dintre cazuri. Ce ne facem insa daca cerul sau pamantul nu ofera informatii relevante si formeaza spatii negative mari, fara detalii? Avem doua solutii, fie nu le includem, ceea ce uneori poate fi ciudat, mai ales daca ne ramane numai cer in cadru, fie alegem sa pozitionam linia orizontului dincolo de liniile treimilor. Cat de mult ne abatem de la aceste linii? Ei bine nu mai mult de o sesime din cadru. Pentru ca poate parea complicat, va rog sa priviti imaginea de fata. Linia orizontului este plasata mult mai sus decat linia formata de treimea de sus a cadrului, mai precis, daca am imparti latura mica a cadrului in sase parti egale, putem vedea ca zona mea de cer ocupa sesimea de sus.
Pozitionarea linie orizontului, poate fi facuta dupa cum vedem in aceste reguli, intre liniile delimitate de treimi si cele delimitate de sesimi. Daca pozitionam linia orizontului inspre linia mediana a cadrului o sa generam o compozitie destul de monotona, in care nu favorizam nici cerul, nici pamantul. Uneori insa mai sunt si cazuri in care acest lucru se potriveste, in special la unele simetrii sau reflexii in apa. Daca pozitionam linia orizontului intre sesime si marginea exterioara a cadrului, o sa fie destul de ciudat pentru ca nu se mai justifica asa de putina informatie acolo. Mai bine o scoatem de tot din imagine.
Acestea fiind spuse, va las sa cugetati la o noua regula ce va va ajuta sa creati imagini mai armonioase, mai ales ca vine vara, iar tentatia de a poza apusuri de soare la mare, cu cer senin, fara detalii, stiu ca este foarte mare. Aveti grija unde va pozitionati linia orizontului in acest caz.
Toate bune si pe curand.
