New York Times si USA Today au publicat ieri doua analize despre piata mirrorless si vanzarile inregistrate in 2013 fata de cele raportate anul trecut. Concluzia: piata mirrorless stagneaza (sau este chiar in scadere in unele regiuni), utilizatorilor preferand in continuare sistemele DSLR in fata aparatelor mici, compacte, cu obiective interschimbabile si senzori Micro4/3 sau APS-C.
Pe scurt, vanzarile Olympus PEN in USA au scazut cu 12 procente in 2013 comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, purtatorul de cuvant Nikon Japonia spune ca sistemul Nikon 1 va fi regandit deoarece vanzarile sunt sub asteptari (motiv pentru care si-au revizuit si previziunile financiare pentru 2013) iar Darrin Pepple, manager Panasonic afirma ca, cel putin in SUA, clientii inca prefera sistemele DSLR chiar daca Panasonic a adus inovatii pe piata mirrorless. Nici in Europa lucrurile nu sunt mai ‘roz’. Comparativ cu piata asiatica, acolo unde vanzarile mirrorless depasesc chiar 60 de procente in unele regiuni (Japonia), in Europa piata mirrorless stagneaza, fara a se inregistra cresteri spectaculoase. Si aici, sistemele DSLR inca domina piata.
E adevarat ca vanzarile de aparate foto au scazut in 2013 indiferent de categorie, cea mai mare scadere fiind inregistrata in segmentul compactelor, dar poate ca stagnarea si, in unele regiuni – scaderea – pietii mirrorless are si alte motive. De exemplu, se pare ca prin inovatie producatorii au inteles ca pot creste oricat pretul (vezi si zvonurile recente despre inlocuitorul lui OM-D care va fi 1500 Euro doar body… ). Noul Olympus E-P5 costa cu 30% mai mult decat vechiul E-P3 iar Panasonic GX7 este aproape dublu ca pret decat GX1. In conditiile astea, am putea spune ca isi cam „taie singuri craca de sub picioare”…
Tehnologia evolueaza si, odata cu ea, ar trebui sa vedem aparate mai performante la preturi egale (cel mult) cu cele din generatia anterioara. Dar, se pare ca odata cu fiecare generatie de aparate, unii producatori testeaza piata, sa vada cat de mult pot „creste” pretul si cat sunt dispusi sa cheltuiasca cumparatorii pe un sistem mirrorless. Problema e ca nici tehnologia, nici componentele si nici procesul de fabricatie nu poate justifica pretul unui mirrorless cu senzor Micro 4/3 egal cu cel al unui aparat DSLR Full Frame de ultima generatie (de exemplu Canon 6D, care este tot aproximativ 1500 de Euro la fel ca noul OM-D…). Asadar, este normal, pana la urma, ca utilizatorii sa se orienteze catre aparatele DSLR in continuare. Modelele mirrorless entry-level au dezamagit (vezi Canon EOS-M si Nikon 1) iar modelele hi-end ajung sa depaseasca (nejustificat) pretul unui DSLR ce ofera performante mai bune. Pana la urma conteaza si modul in care este perceput un sistem…
O solutie pentru Olympus / Panasonic (pentru ca ei se plang cel mai mult de actuala situatie a pietei) ar fi sa ofere body-urile hi-end la niste preturi mai accesibile, in ideea de a atrage clientii in sistemul lor. Apoi sa castige din obiectivele/accesoriile achizitionate de acestia, pe termen lung. Evident, vorbim de utilizatorii avansati, de potentialii cumparatori ai unui aparat hi-end, nu entry-level, pentru ca acolo oricum utilizatorii nu cumpara obiective suplimentare ci ‘trag’ doar cu cel de kit…
In concluzie, viitorul nu arata prea bine, daca producatorii continua cu actuala politica de pret. Sunt curios ce ne rezerva viitorul, date fiind analizele si rezultatele financiare raportate acum. Segmentul mirrorless are potential si poate creste enorm. Totul e ca producatorii sa nu il „omoare” singuri…
Articolele de pe siteurile americane sunt aici: NY Times si USA Today.
Era de asteptat, majoritatea degeaba au performantele unui DSLR entry-level sau chiar mid-level, daca au constructia de compacta. Nu vad un profesionist sa-si faca treaba cu mirrorless-uri, chiar si un amator avansat se simte nasol si cu vizorul electronic, performant de altfel, de pe unele mirrorless-uri. Prea scumpe, obiective si accesorii putine, alea de calitate sunt scumpe, ergonomie de cele mai multe ori inferioara unui DSLR… e normal.
Cred ca au avut cam multe asteptari, eu si acum 1-2 ani am zis ca DSLR-ul APS-C nu va pica in favoarea mirrorless-ului, probabil le ieftinesc curand, sau scot modele la preturi decente, corecte, incat sa ai de ales: compact high-end sau mirrorless, avand obiective interschimbabile, accesorii, performante clar peste orice compact etc etc, dar dimensiunile si greutatea unui compact de calitate.
Felicitari pentru analiza obiectiva si pentru „curajul” de a spune lucrurilor pe nume. Ma refer la tendinta observata atat pe piata mirrorless cat si pe cea DSLR, ca de la o vreme „noutatile” nu sunt chiar revolutionare, in schimb vin cu salturi de preturi care ar presupune ceva revolutionar. Din pacate, de niste ani buni, cam toate firmele care mai fiinteaza in aceasta industrie concureaza acerb, insa crescand preturile, contrar regulilor de autoreglare a pietei. Parca ar fi o intelegere, tacita sau nu, intre producatori. (Nu ar fi nicio noutate, s-au facut in istorie lucruri similare la scara mult mai mare – vezi viata becurilor cu incandescenta limitata la 1000 de ore). Niciun produs nou nu este perfect, dar are ceva in plus fata de generatia anterioara, si asta la o rata de succedare care indica piata unor bunuri de larg consum.
Faptul ca majoritatea aparatelor isi au originile pe piata japoneaza, cel putin la nivel de cartier general poate explica acest trend uniform. Sa nu uitam ca piata japoneza este o piata de CONSUM, situatie datorata autosufocarii generate de supraproductie. Faptul ca in Japonia vanzarile de mirrorless-uri au ajuns la 60% este absolut normal pentru aceasta piata – se potriveste tiparului clientului japonez tipic: mic, compact, comod, performant (nu la nivel pro, dar peste compacte si „telefoane”), la pret peste medie si capabil sa faca ‘jdemii de poze si filme la te miri ce peste tot pe unde calatoresc.
Pentru sectorul pro situatia este alta, iar pentru cei unde calitatea este dusa la extrem productia sau, in cel mai rau caz, conceptia si o parte din productie au ramas pe taramurile originare, la standardele de calitate originare: Linhof, Sinar, Hasselblad, Leica, Zeiss, Heliopan s.a. Exemplul cel mai elocvent este cazul firmei Zeiss: a pastrat sub control obiectivele si si-a mentinut pe buna dreptate renumele bazat pe calitatea si longevitatea acestor produse, in schimb aceeasi firma Zeiss si-a vandut divizia Contax catre japonezi si din ceea ce era candva top acum a ramas cenusa.
Sa speram ca piata va elimina anomaliile si strategiile de recuperare a pierderilor (eu asa vad situatia actuala a preturilor). Indiferent de ce vor sa ne faca sa vedem producatorii, cred ca exista cate o categorie reala de clienti pentru fiecare tip de camera: LF/MF, DSLR, mirrorless si compacte (da, chiar si compactele cred ca vor rezista, e drept cu mai putini clienti si producatori).
Deocamdata cred ca am cam intrat intr-o valtoare cu origini economice si mai putin tehnologice. Indraznesc sa afirm ca atat o parte din clienti cat si o parte din fabricanti sunt dezorientati in acest moment si fac incercari sau asteapta inainte de a se stabiliza.
Probabil ca vor fi si firme care vor renunta la incercarile cu mirrorless-urile, asa cum Fufifilm a anuntat ca va renunta la compacte. Spre exemplu, argumentul trambitat de Nikon si Canon ca aparatele lor mirrorless pot utiliza obiectivele (mai mari) pentru DSLR (care necesita inca o piesa – adaptorul) se bate cap in cap cu avantajele promovate pentru mirrorless: sistem mai compact si mai usor.
Da, asa este. Si eu consider ca preturile practicate acum au rolul de a acoperi pierderile cauzate de „criza economica”. Vanzarile au scazut indiferent de categoria de aparate despre care vorbim, asadar cei care cumpara acum „acopera” si pretul unitatilor care nu se mai vand… E cu cerc vicios pana la urma: preturile cresc pentru ca nu se mai cumpara (si de aici nevoia de a recupera), nu se mai cumpara pentru ca au crescut preturile…
Companiile producatoare ar face orice sa "jegmaneasca" clientul de bani, si eventual sa recupereze ce a pierdut cu criza economica… Am testat mirrorless, sunt foarte ok jucarelele, performante, dar nu merita banii din punctul meu de vedere. Un OM-D costa cu 1000 de lei mai putin decat un aparat foto cu senzor FF…si ai vizor electronic, nu optic…si e mic si sta mai ciudat in mana…doar daca ai avut toata viata rangefinder, altfel senzatia e ciudata tare la inceput. Dar de ce ai da atatia bani pe un aparat foto…de ce as vrea facebook pe camera foto, sau wireless, sau multe alte tampenii care pe un impatimit de fotografie NU IL AJUTA !. Preturile pentru productie au scazut drastic…dar noi platim in continuare mult. Un exemplu este chiar tableta care o detin (un HP Touchpad) care a fost scoasa din fabricatie brusc si am dat pe ea 150$ si ea costa original 600$…iar pretul de productie era 113$ ! Sa zicem ca mai era partea de soft care costa 150$ maxim…dar tot ramane o suma mare (si asta se intampla acum 2 ani). Dar acum cand senzorii au preturi de productie mult mai mici, tehnologia de fabricatie a evoluat…tot asa de mult trebuie sa platim? Astept cu nerabdare Canon 7d MK II insa in acelasi timp stau si ma gandesc ca o sa fie la o diferenta infima de un 6D…si atunci multi vor spune…un APS-C costa cat un FF ! Nu mai spunem ca si obiectivele costa pe masura…si multe alte accesorii.
Si ca sa completez, toti vin cu inovatii si senzori care au peste 20 MPx iar sticla inca nu este atat de performanta…deci platim inovatii partiale practic…si nu spun doar eu chestia asta legata de calitatea optica, ci multi altii care nu ar vrea sa faca o investitie pt ca ea necesita defapt si altele ulterioare care "te usuca de bani" !…Un senzor de maxim 20 MPx este deajuns pentru un entuziasta sau chiar profesionist…iar costurile pentru optica de 20 MPx ar fi reduse drastic…si evident urmate de vanzare mai mare…Poate mai sunt si producatori care citesc dorintele noastre de scadere a preturilor…ca si asa suntem o tara unde preturile cresc de la zi la zi, iar salariile stagneaza…