Un aparat care a starnit discutii aprinse si controverse inca din stadiul de proiect, atunci cand teaserele companiei rulau pe aproape toate calculatoarele pasionatilor de fotografie, Nikon Df a ajuns saptamana trecuta in redactia Clubului Foto pentru un „test rapid”. L-am luat la o tura foto prin Bucuresti, pentru a afla in ce masura aspectul deosebit si conceptul „Pure photography” (Fotografie pura) poate avea sau nu succes in 2013. Este un aparat cu bune si cu rele, dar surprinzator in punctele cheie. Despre cel mai asteptat DSLR Nikon al anului vorbim in continuare!

Nikon Df

Kitul testat: Nikon Df cu obiectivul AF-S NIKKOR 50mm f/1.8G „editie speciala” pentru Df.

Nikon Df: Specificatii tehnice pe scurt

  • Senzor CMOS 16.2MP 36×23,9mm Full Frame (de la Nikon D4)
  • Procesor Expeed 3
  • Sistem de focalizare cu 39 de puncte (preluat de la actualul Nikon D610)
  • Foto in rafala cu pana la 5,5fps, buffer 100 cadre
  • ISO 100-12,800 (extins 50 si 204.800)
  • Masurarea expunerii cu 2016px, 3D Color Matrix Metering II
  • Ecran LCD 3.2″
  • Vizor cu pentaprisma, acoperire 100% a cadrului
  • Montura standard Nikon F, compatibil cu toate obiectivele Nikon
  • Acumulator EN-EL14
  • Stocare pe carduri SD (1 slot)
  • Dimensiuni 143.5 x 110 x 66.5mm
  • Greutate 765g

Nikon Df, 50mm f/1.8, f/1.8, ISO 3200, 1/500 (click pentru marire)

Constructie si utilizare

Nikon Df este primul aparat foto DSLR de la Nikon care ‘imbratiseaza’ designul clasic, „retro” – asa cum ii spunem noi. Si, de ce sa nu recunoastem, din punct de vedere al designului exterior, Nikon Df arata bine, cel putin la prima vedere. Imediat ce l-am scos din cutie, am observat ca este mai voluminos decat ma asteptam dar, in acelasi timp, este mai usor decat un body cu senzor Full Frame conventional. Ceea ce e bine, mai ales daca ne gandim la statutul de „walkaround camera” al Df-ului…

Totusi, eforturile celor de la Nikon de a mentine greutatea aparatului cat mai redusa se observa in materialele utilizate pentru constructia body-ului. Aici, desi producatorul ne confirma ca Df-ul este construit din aliaj de magneziu, atunci cand l-am tinut in mana am crezut ca anumite parti ale carcasei (mai ales cele argintii din partea de sus) sunt construite din plastic. Asadar pot fi doua posibilitati: fie aliajul de magneziu este foarte subtire fie anumite componente ale body-ului chiar sunt din plasitc.

Lasand la o parte aspectele ce tin de materialele din care este construit Nikon Df, sa vedem si partea pozitiva a lucrurilor (si, slava domnului, Nikon Df are multe aspecte pozitive la acest capitol). Pentru prima data pe un DSLR Nikon si-au facut aparitia rotite dedicate pentru selectia timpului de expunere, a valorii ISO si a compensarii expunerii. Cele trei rotite sunt marcate corespunzator si destul de usor de accesat (desi as fi preferat ca rotita pentru compensarea expunerii sa fie plasata undeva in partea dreapta, la indemana atunci cand tin aparatul la ochi). Toate rotitele sunt blocate cu pinul central, iar rotirea lor accidentala este astfel prevenita.

In plus, cei cu spirit de observatie, vor observa pe rotita pentru timpul de expunere un detaliu important: modul „B” (Bulb) este completat de modul T (Time?). Ce inseamna asta? Daca in modul Bulb obturatorul statea deschis atata timp cat tineam butonul declansator apasat, in modul „T” obturatorul ramane deshis dupa prima apasare a declansatorului permanent, pana la o a doua apasare a butonului de declansare. E un mod „Bulb” mai practic si mai usor de folosit, pentru a evita miscarea aparatului in timpul expunerii. Si pentru ca Nikon Df nu este dotat cu senzor pentru telecomanda, prezenta modului T este cu atat mai importanta…

Imediat langa declansator (care, apropo, poate fi „apasat” cu un cablu de declansare mecanic, in stilul caracteristic al aparatelor foto clasice) se regaseste rotita de selectie a modurilor (P/A/S/M) care stabileste modul in care va fi utilizat aparatul. De notat faptul ca in modul „A” (Prioritate de diafragma) rotita pentru timpul de expunere este inactiva, aparatul fiind cel care alege automat timpul de expunere potrivit (asa cum era de asteptat, normal). Imediat langa rotita pentru moduri se regaseste un mic ecran LCD care afiseaza doar patru informatii „de baza”: timpul de expunere, diafragma, numarul de fotografii care mai pot fi inregistrate si … nivelul acumulatorului. Sunrprinsi ca nu veti mai afla setarea balansului de alb sau a focalizarii de pe ecranul LCD secundar? Nu uitati ca Nikon Df este un aparat ‘retro’, in toate punctele cheie… 😉

Nu pot sa va ascund nici faptul ca am descoperit un mic bug de firmware, ce afecteaza setarea ISO de pe rotita de selectie: dupa 2-3 rotiri valoarea ISO afisata pe ecranul LCD nu mai corespunde cu cea marcata pe rotita, asadar setarea ISO a trebuit sa o fac de cele mai multe ori privind pe ecranul LCD. Este probabil destul de simplu de remediat cu un update de firmware, asa ca nu ar trebui sa fie o problema asta in viitor.

In partea stanga a aparatului se regasesc trei conectori: USB, A/V si HDMI, iar in partea din spate se regaseste ecranul LCD de 3 inch si cateva butoane tipice pentru un DSLR din aceasta clasa. De remarcat aici prezenta functiilor AF-Lock si AE-Lock pe butoane separate (in dreapta vizorului) dar si prezenta rotitei de selectie din partea dreapta a aparatului. Practic, aceasta rotita de selectie va permite utilizarea lui Nikon Df in acelasi mod cu care sunteti obisnuiti de la celelalte DSLR-uri ale companiei (selectand diafragma sau dimpul de expunere) fara a utiliza rotitele dedicate din partea de sus a aparatului. Nikon Df poate fi utilizat in ambele moduri (clasic si … sa-i zicem… modern) fotograful fiind cel care decide care mod ii este mai la indemana.

Chiar daca stilul „retro” si-a pus amprenta pe designul Df-ului mai mult decat ne-am fi asteptat, functii moderne si utile, cum ar fi incadrarea in modul Live View sau curatarea automata a senzorului isi gasesc loc in meniul (si pe butoanele) celui mai nou DSLR Nikon. Chiar daca focalizarea in Live View nu exceleaza prin viteza (ca la aproape orice DSLR de altfel), este o functie utila si ma bucur ca cei de la Nikon au pastrat-o, chiar daca nu se potriveste neaparat conceptului de „fotografie pura” (dar, despre asta, vorbim putin mai tarziu…).

La final, sa vedem unde se salveaza de fapt fotografiile. Nikon Df utilizeaza carduri SD pentru stocarea imaginilor iar cardul de memorie imparte acelasi compartiment cu acumulatorul. O decizie de proiectare destul de atipica pentru un DSLR din gama de varf de la Nikon, dar justificata oarecum daca ne gandim ca Df-ul nu are grip. Totusi, daca pentru Nikon Df nu a fost proiectat un grip suplimentar, de ce capacul de la acumulator se poate demonta? Mai mult, de ce are tendinta de a cadea singur, daca nu il manevrati cu atentie? Iata doua intrebari care vor ramane probabil fara raspuns…

Ca o concluzie a acestui capitol, din punct de vedere al constructiei si al modului de utilizare, Nikon Df este un aparat cu adevarat remarcabil. Daca la capitolul constructie am gasit cateva „bile negre”, utilizarea intuitiva bazata pe rotitele de selectie pentru parametrii de expunere este mai mult decat de laudat. Sigur, asta pentru cine apreciaza un aparat clasic, cu un stil aparate.

Alte imagini cu Nikon Df si obiectivul 50mm f/1.8 (editie speciala):

Nikon Df, 50mm, f/1.8, 1/250, ISO 3200, Exp.Comp. +1

Meniul lui Nikon Df

Meniul lui Nikon Df este similar celui de pe D610, aspectul „retro” ramane doar o caracteristica a exteriorului lui Nikon Df. In meniu se gasessc aproape toate functiile cu care suntem obisnuiti de la alte DSLR-uril ale companiei, dar lipsesc doua functii importante: timelapse si video. Daca despre video vom vorbi putin mai jos, lipsa functiei timelapse este cel putin ciudata, avand in vedere ca ea se regaseste si pe alte DSLR-uri ale companiei, inclusiv pe modelele mid-level APS-C. Meniul lui Nikon Df este disponibil si in limba Romana.

Chiar daca functia timelapse lipseste, salutam prezenta orizontului virtual, atat in live view (foto jos) cat si in vizor (utilizand indicatorul de compensare a expunerii pentru a afisa inclinarea aparatului)

Iata cateva capturi de ecran cu toate paginile din meniu:

Calitatea imaginilor, ISO si sistemul autofocus

Probabil cea mai importanta caracteristica a lui Nikon Df este senzorul de 16 megapixeli pe care il mosteneste de la varful de gama, Nikon D4. Un senzor foarte capabil, care il transforma pe Df intr-un adevarat instrument de fotografiat in intuneric.

Dupa cum puteti vedea si in testul ISO de mai jos (click pe imagini pentru crop 100%), imaginile pot fi utilizate fara nici un fel de probleme pana la ISO 6400 inclusiv, iar nivelul zgomotului de imagine este acceptabil chiar si la ISO 12.800. Nikon Df poate fotografia cu sensibilitati ISO de pana la 204.800, in modul extins, dar va las pe voi sa descoperiti cum arata imaginile la aceasta valoare ISO, navigand printre imaginile de mai jos (P.S. probabil veti fi surprinsi!)

iso-100

Image 1 of 12

Dar in realitate?

Cum se descurca Df ‘pe teren’, la valori ISO ridicate? Iata un exemplu, la ISO 3200 (cadrul original / crop 100%):

Si inca un exemplu, tot la ISO 3200

Sistemul Autofocus

In ceea ce priveste sistemul autofocus, se descurca foarte bine atunci cand are lumina destula, dar face uneori focus-hunting in low light. In plus, cei mai ‘carcotasi’ vor observa probabil dispunerea destul de centrata a punctelor AF in cadru, dar acest aspect nu cred ca va fi o problema pentru majoritatea celor care ALEG un Nikon Df. Pana la urma acest aparat nu este proiectat pentru sport sau action-photography iar cei care utilizeaza exclusiv punctul central de focus (ca mine) nici nu vor observa dispunerea celorlalte 38…

50mm f/1.8, ISO 1600

Despre sistemul AF s-a vorbit probabil cel mai mult dupa lansarea lui Nikon Df (exceptand discutiile despre design). Este preluat de la modelul Full Frame „entry”, Nikon D610 si este adevarat ca avem de-a face cu o usoara discrepanta in ceea ce priveste dotarile lui Nikon Df: are cel mai bun senzor CMOS FF actual al niponilor dar include un sistem AF care nu iese in evidenta cu nimic. Din pacate, performantele excelente ale senzorului la valori ISO mari ar putea fi oarecum ‘umbrite’ de viteza de focalizare mai lenta in low-light sau de momentele cand face focus-hunting. Din acest motiv am si preferat sa testez Df-ul seara si noaptea, in putinul timp avut la dispozitie si, din fericire focus-huntingul se observa destul de rar, doar in conditii foarte slabe de iluminare.

Temperatura de culoare

Temperatura de culoare (Balansul de alb) este setata automat de colorimetrul integrat al aparatului, care face o treaba destul de buna in a aprecia setarea corecta pentru cadrul fotografiat. Singurele momente in care am observat o tendinta de a oferi culori prea calde a fost cand am tras in lumina artificiala mixta (indoor). Pentru astfel de situatii exista preseturile de WB si chiar setarea in grade Kelvin, pentru avansati. Nu in ultimul rand, sunt sigur ca un aparat ca Nikon Df isi arata calitatile atunci cand trageti RAW, asadar si aceasta problema este rezolvata.

Cum filmeaza Nikon Df?

Trivia question! 🙂 Nikon Df NU filmeaza!

Da, ati citit bine, Nikon Df este primul DSLR lansat in ultimii ani care nu include si functia de filmare. Este o decizie care la prima vedere pare ciudata pentru cei de la Nikon, dar asa au apreciat ei ca se pot apropia mai mult de conceptul „Pure Photography” cu Nikon Df. Eliminarea functiei de filmare este, mai mult ca sigur, o decizie ‘de marketing’, pentru ca astfel au reusit sa atraga mai mult atentia asupra unui produs destinat exclusiv fotografilor. Asadar, Nikon Df nu este doar primul DSLR cu aspect „retro” de la Nikon ci este si primul DSLR (dupa o lunga perioada) care nu filmeaza… Cat de inspirata este aceasta decizie se va vedea in vanzari. Eu nu cred ca va influenta prea mult decizia de cumparare. Cei care vor sa filmeze au si alte optiuni (D610 sau D800, de exemplu).

Autonomie, format fisiere, conectivitate si stocare

Autonomie:

Nikon Df este alimentat de la un acumulator standard Nikon EN-EL14 si se lauda cu o autonomie de aproximativ 1400 de cadre. Din pacate, in testul meu am avut disponibil aparatul doar trei zile, timp in care nu am reusit sa trag 1400 de cadre pentru a confirma sau nu afirmatia producatorului. Totusi, dupa 400 de cadre indicatorul afisa in continuare acumulatorul incarcat pe ecranul LCD…

Format fisire si stocare:

Fotografiile sunt salvate in format JPEG sau RAW (sau simultan JPEG+RAW) si sunt salvate pe carduri de tip SD/SDHC de maxim 64GB, pentru care este disponibil un singur slot (decizie destul de ciudata, avand in vedere ca restul DSLR-urilor full frame Nikon au cate doua sloturi pentru carduri SD sau CF). In plus, accesul la card se face prin compartimentul acumulatorului, iarasi o caracteristica atipica pentru un aparat din aceasta clasa…

Conectivitate:

Din punct de vedere al conectivitatii, Nikon Df are un conector USB 2.0, o iesire A/V digitala si una mini-HDMI. Nu are senzor IR pentru telecomanda si, optional, poate utiliza modulul WU-1a pentru a transfera imaginile wireless. In mod evident patina pentru blitz este „la locul ei” iar aparatul dispune si de un conector X-Sync pentru declansarea blitzului prin cablu.

Cat costa Nikon Df?

Nikon Df impreuna cu obiectivul standard Nikkor 50mm f/1.8 (editie speciala, cu o formula optica imbunatatita) costa acum 13.999 lei aici. Aparatul a ajuns in magazinele din Romania, dar stocurile sunt mici si se vinde destul de bine, asadar e posibil ca in momentul in care citit acest articol sa nu il mai gasiti in stoc. Body only costa 12.999 lei.

Avand in vedere pretul, intrebarea care se impune este: MERITA? Voi incerca sa va raspund in ‘capitolul’ urmator…

Nikon Df, 50mm f/1.8 la f/2.8, ISO 1600

Concluzii

Nikon Df nu este un aparat pentru oricine. Si vreau sa subliniez asta. Are un design atipic DSLR-urilor Full Frame de la Nikon („retro” asa cum ne place sa ii spunem) si vine cu cel mai bun senzor al companiei nipone – cel de pe D4. Pretul? Mai mic decat al unui D4, cu siguranta. Dar totusi mare. Mult prea mare (probabil daca se va stabiliza la 10-11.000 lei peste un an va fi mai OK). Este un aparat foarte performant, fara indoiala, care isi va gasi adepti printre cei care apreciza stilul clasic de design. E un aparat pe care trebuie sa il „simti” ca sa iti placa. Altfel, poate ca exista alternative mai bune din punct de vedere al raportului calitate/pret. Cert este ca eu as lua un Df, daca as fi Nikonist si daca ar avea un pret mai accesibil. Dar, cei care ma cunosc, stiu ca apreciez in mod deosebit aparatele cu design clasic … asa ca….

In orice caz, Nikon Df are meritul de a fi aparatul care poate multumi cel putin patru categorii de fotografi:

  • cei care au fost dezamagiti ca D800 nu a inclus senzorul lui D4, asa cum s-a intamplat cu D700/D3
  • cei care nu au nevoie de 36 megapixeli dar nici nu se multumesc cu un D610
  • cei care cauta o alternativa reala la D700
  • cei care apreciaza stilul clasic

Asadar, cel putin din acest punct de vedere, Nikon Df este un aparat care va avea succes, chiar daca este criticat pe alocuri pentru functiile lipsa (cum ar fi video).

Nota Clubul Foto: 8.5/10

Bile albe:

  • Calitatea foarte buna a imaginilor („Best in class”)
  • Focalizare rapida si precisa (in lumina normala)
  • Constructie solida
  • Butoane si rotite de selectie dedicate pentru toti parametrii de expunere (ISO, timp, diafragma, compensare)
  • Moduri P/A/S/M
  • Greutate redusa (pentru un full frame)
  • Motor AF incorporat
  • Vizor cu acoperire 100% a cadrului, luminos
  • Focalizare manuala precisa, datorita vizorului bun
  • Convertor RAW integrat
  • Compatibil cu aproape toate obiectivele cu montura Nikon F
  • Design clasic

Bile negre:

  • Lipsa functiei de filmare
  • Doar un singur slot pentru carduri SD
  • Focalizare lenta in lumina slaba
  • Timp minim de expunere 1/4000
  • Lipsa functiei time-lapse
  • Firmware-ul actual are cateva bug-uri (de exemplu, la rotita pentru ISO)
  • Punctele de focus sunt dispuse destul de centrat in cadu (fiind sistemul de focus de la D610)
  • Rotita pentru compensarea expunerii este destul de greu accesibila privind prin vizor
  • Pretul…

 Toate imaginile de test cu Nikon Df:

12 COMENTARII

  1. Bun, dar nu indeajuns ca sa-si merite pretul. Probabil 8000 lei era mai corect, sa fie putin peste D610, e normal. Doar trei bile negre vad eu aici, shutter 1/4000, lipsa functiei de filmare si pretul. Autofocusul mai lent nu e o problema grava, nu toata lumea fotografiaza gheparzi in alergare sau pe Cristiano Ronaldo.

    Si va rog, nu ma abordati astia profesionisti, care aveti varfurile producatorilor, spunandu-mi ca "e aparat foto DSLR, n-are nevoie de functia de filmare".
    Df-ul e dedicat amatorilor pretentiosi, nu profesionistilor, voi aveti D3/D4 sau D700/D800. Noi mai avem nevoie si de video.

    Nici eu nu foloseam functia asta, dar de un timp mai filmez cateva minute pe unde ma duc, "prostelile" mele cu prietenii, rudele si cunoscutii, sunt amintiri importante, de cele mai multe ori nu poti surprinde tot in cateva fotografii. Si ma bucur ca EOS 60D-ul are o calitate video, peste multe camere video profesionale. 1 minut aici, 3 dincolo, ajungi acasa, faci un montaj de 9-10 minute, o amintire frumoasa de la un eveniment/ocazie/spectacol, pe unde participi. Deci… conteaza!

    La ce sa mai dau 2000 lei pe o camera video amatoriala, doar ca sa am ceva care filmeaza, cand pot avea functie video direct in aparatul foto de la gatul meu?! Cu sau fara autofocus, nu e important prea mult, merge si focusul manual decat deloc.

    Df-ul nu e cu nimic mai bun decat EOS 6D de la Canon, doar aspectul retro, si asta nu-l pune deasupra.
    Inafara de 6D, Sony A7/A7R sunt favoritele mele, merita fiecare banut! (ma refer la aparate foto full frame cu raport pret/calitate excelent)

    • ia-o cum vrei: are „doar” P/A/S/M (nu si Auto) ca „bila alba” sau chiar faptul ca le are si pe astea (fiind un aparat cu controale clasice de timp si diafragma. Seria Fuji X, de exemplu, nu are de loc P/A/S/M, asa cum stim noi modurile astea de pe DSLR-uri)

      • Sper sa nu ma insel dar cel putin X100 are modurile respective. In functie de cum pui diafragma sau timpul de expunere pe auto iti intra si aparatul in diferitele moduri.

      • Are exact cum spui, dar nu in modul clasic de la toate celelalte dslruri… si pe multi asta ii deruteaza

  2. Rationamentul dispunerii puntelor de focus in centrul cadrului s-a pastrat de la D600 functia DX. Prea multa lume nu va trece de la D300s, D700, D800, D4, D610 la Df cu un obturator zgomotos ce sperie pisicile, iar la festivitati lumea intreaba ce s-a intamplat si care lipseste la vizor. Senzorii Sony sunt de calitate. Pe vremuri se spunea ca daca ai un film bun montat intr-o cutie de pantofi poti face fotografii reusite. Ramane valabila si astazi, conditia e sa nu le murdareasca cu ulei.

  3. Ulei vs. valvolina. Se pare ca proiectul noului obturator cu 5,9 f.p.s de la 5,5 a fost un truc specialitatea Nikon. Vremea rece coaguleaza lubrefiantul si mareste expunerea.

Comments are closed.