In data de 1 Martie 2013 va avea loc vernisajul expozitiei de Fotografie de Arta “Muse Descompuse” a lui Dan St. Andrei. Evenimentul, organizat in parteriat cu Spatiul de arta contemporana Aiurart va avea loc la Sarroglia Lounge Art Gallery din strada Vasile Lascar, nr. 59 (colt cu strada Maria Rosseti, Bucuresti), incepand cu ora 19:00. Expozitia va fi deschisa in perioada 1 – 31 martie. Sponsorul principal al acestui eveniment este Canon Romania.
“De ceva vreme ma tot gandesc la muzele de demult… si zic de demult intrucat in ziua de azi relatia dintre muza si artistul sau este aproape inexistenta in cultura noastra mandra si individualista…
Ce sunt muzele?
Zeite gratioase, fiice ale memoriei, idealuri platonice, modele pentru portretele Sfintei Mame, femei virtuoase sau desfranate… luceferi feminini… iubite invaluite in mister pe care le nu le poti atinge? Valeti feminini ai imaginatiei cuiva? Concepte complementare, inventii poetice, fantome atat de dorite care vin pe neasteptate, regine ale superficialului, auto-muze, muze interioare?
in miturile grecesti, relatia dintre muza si artist era una de reciprocitate, femeia avand calitatea de mijlocitor, caci Zeii ofereau acces omului catre memoria si invatatura care ii lipseau. Artistul producea ulterior un text care nu era despre muza-femeie, dar care celebra implicarea ei in actul creatiei. Un astfel de schimb insemna ca un gol al artistului nu poate fi umplut decat printr-o pierdere de sine temporara in clipele in care era locuit de puterea patrunzatoare a muzei.
Aceste teme romantice ale idealizarii si ale iubirii interzise (sau ne-consumate) au atins apogeul in Italia renascentista. Poeti ca Dante si Petrarca si-au plasat muzele pe socluri inalte, astfel incat Beatrice (in cazul lui Dante) si Laura (Petrarca) sunt descrise ca modele ale perfectiunii si puritatii, in timp ce interesul lui Boccaccio catre muza sa Maria este un amestec perfect de dragoste a mintii, trupului si sufletului. Idealizarea Beatricei si a Laurei sunt partial atribuite Marianismului, pentru ca in secolul al XIII-lea Sf. Maria a devenit din ce in ce mai importanta ca mediator intre oameni si Dumnezeu. Catre Maria se rugau majoritatea oamenilor pentru mijlocire divina.
In perioada romantica, muza ajuta creatorul sa exprime sentimente si emotii, mai degraba decat idei religioase si politice, iar artistul incepe sa-si defineasca imaginea independenta de optiunea politica, ceea ce semnifica o schimbare majora in conceptul artei, in esenta artei si in ceea ce constituia arta (l’art pour l’art).
In acest context nu este o exagerare sa spunem ca Beatrice ca muza a lui Dante este o creatie a secolului al XIX-lea, caci in secolele anterioare ea a fost trecuta cu vederea in favoarea unor personaje mai intunecate, mai dramatice ale Divinei Comedii, dar perioada victoriana a preluat-o si adoptat-o.
Muza, in aspectul ei cel mai pur, este partea feminina a barbatului creator, cu care trebuie sau nu sa aiba relatii de natura carnala, ca sa nasca o noua opera. Ea este anima animusului lui, in roluri inversate, ea il penetreaza si inspira, iar el gesteaza si expulzeaza.
Dar astazi nu mai avem exercitiul incrucisarii rimelor sau al alaturarii lor, am uitat metrul antic sau hexametrul. Ne-am pierdut picatura de romantism si nota lirica. Am uitat sa fim visatori si sa ne pierdem in reverie… Nu imi ramane decat sa va invit la un moment de plutire in compania muzelor, asa cum le vad eu.” Dan St Andrei
Comments are closed.