Monte Carlo, dintr-o perspectiva noua

Articol de Sebastian Boatca

Cand spui „Riviera Franceza” sau „Coasta de Azur”, te gandesti la acea zona geografica binecuvantata cu soare si clima blanda, la soselele care urmeaza malul marii si pe care circula masini exotice si la localitatile celebre precum St. Tropez, Cannes, Nice ori Monte Carlo. Am ajuns in aceasta vara acolo si am vizitat doua dintre cele mai exotice si celebre orase de pe riviera franceza: Monte Carlo si Nice.

De data aceasta mi-am propus sa „travel light”, fara sa mai car atata greutate dupa mine, mai ales ca urma sa fac pe jos distante mari, in caldura lui august si orice greutate la care as fi renuntat ar fi insemnat un plus de confort.

Dar, locul in care ma aflam nu ma imbia la compromis, asa ca am luat toate cele 4 obiective pe care le detin: Samyang 8mm F/3.5 Fisheye, Canon EF 24mm F2.8, Canon EF 50mm II F1.8 si Tamron SP 70-300 VC USD F4.0-5.6, atasate la un Canon EOS 60D. Intr-un fel am simtit avantajul unui body DSLR relativ usor. In final m-am bucurat ca nu am renuntat la niciunul din obiective, desi adesea ma opream sa le schimb. Totusi, dupa cum puteti vedea, majoritatea imaginilor sunt ‘trase’ cu obiectivul fisheye, fapt care m-a determinat sa aleg titlul acestui articol: Monte Carlo dintr-o perspectiva noua…

Va voi impartasi cateva impresii despre Monte Carlo, situat in statul Monaco, care este o monarhie constitutionala si o „tara” mare cat orasul pe care-l cuprinde. Despre Nice, din Franta, care e la distanta de cateva „halte” de tren de Monte Carlo, intr-un episod viitor.

Primul contact cu Monte Carlo a fost coborand din tren, intr-o statie-tunel, sapata sub munte. Ca sa ajungi afara, in strada, cobori 2 randuri de scari rulante lungi.

Afara, clima mediteraneana te imbie la plimbare si relaxare, intr-un entuziasm cu totul special. Termic vorbind, e o zona de confort la care multi viseaza : pana in 30 de grade vara si un minim de 12 grade (cu plus) iarna, in medie. Ca turist-fotograf, pe jos este cel mai bine de strabatut acest oras magnific – combinatie de istorie si modernism, intr-un peisaj neobisnuit de munte si dealuri care se rastoarna in mare, la gura golfurilor pline de iahturi, care de care mai moderne si mai exclusive.

De cele mai multe ori e bine sa ai un plan atunci cand iti propui sa vizitezi locurile cele mai interesante, dar uneori e la fel de productiv sa te lasi dus de val, sa mergi pur si simplu intr-o directie si vei putea descoperi destule oportunitati vizuale, „fotografice”. Mergand spre vest, am inceput sa urc spre Palatul Princiar.

De aici ai parte de cele mai frumoase panorame, un loc pe cat de elegant, pe atat de incarcat de istorie.

Simti un fior sa stii ca stai in curtea interioara a resedintei regale, gandindu-te ca dincolo de garzile care fac de straja la usile impozante, se afla monarhii care stau la conducerea acestui paradis.

De la palat, o alta destinatie captivanta este Muzeul de Oceanografie, cel mai important muzeu de specialitate din Europa, infiintat de reformatorul Albert I in 1910.

O cladire impozanta, cu arhitectura clasica, situata chiar la malul marii, ce adaposteste o gama variata de specii din fauna marina, precum si obiecte vechi, legate de laboratorul de cercetari marine unde Albert I a avut o implicare esentiala. Iar privelistea de pe acoperisul muzeului, atat asupra orasului, cat si a marii, este de o frumusete incomparabila.

Turistii sunt in numar mare, iar cei asiatici sunt omniprezenti, unii dintre ei afisand cu nonsalanta DSLR-uri din gama high-end, la care sunt atasate lentile de top, precum cele din categoria „L”, de la Canon.

Dupa palatul regal si muzeul de oceanografie, am coborat spre o alta panorama minunata, spre Port Hercule din districtul La Codamine, unde in 2011 Jean-Michel Jarre a avut un concert fabulos in fata a 85 000 spectatori cu ocazia celebrarii nuntii printului Albert II.

Aici vasele mai mari de 30 m pot fi parcate chiar langa trotuar. Ce mijloc fabulos de deplasare, care in acelasi timp poate fi si locuinta si sala de petrecere sau birou cu sala de conferinta! Chiar din acest punct, de-a lungul golfului, soseaua incepe sa urce pana intra intr-un tunel. In acest tunel, masinile de Formula 1 ating cea mai mare viteza in timpul unei curse din Monaco Grand Prix : in jur de 270-280 km/h.

Urmatoarea destinatie din lista era sa ajung la Le Grand Casino de Monte Carlo, un loc preferat de cineasti si jucatori de mare clasa. Construit in 1858, a fost punctul de atractie majora pentru turisti si amatori de jocuri de noroc din intreaga Europa si lume, iar calea ferata care lega Monaco de Franta a fost mijlocul major de crestere economica in acele vremuri.

Locul este foarte vizitat de turisti din intreaga lume, luxul si eleganta caracteristice unei astfel de locatii fiind un magnet pentru toti vizitatorii. Masinile din fata cazinoului si din imprejurimi sunt ele in sine un punct de atractie.

Pentru iubitorii de automobile as putea mentiona cateva din cele mai exotice modele de masini de lux si supercars : Ferrari 458 Italia, Ferrari California, Maserati Granturismo, Rolls Royce Phantom, Aston Martin Vantage, Mercedes SLS, Porsche 911 si multe alte aparitii spectaculoase.

Au mai ramas multe alte locatii incantatoare de vizitat si timpul limitat nu mi-a dat posibilitatea sa le fotografiez pe toate intr-o singura zi. Interesant este faptul ca am parcurs, in calitate de pieton, calator, turist-fotograf, in jumatate de zi, jumatate de tara, ceea ce ar trebui sa fie un record.

Drumul meu spre gara a trecut prin alte locuri frumoase si am ajuns iar pe soseaua care face parte din circuitul de Formula 1, spre golful plin de iahturi si barci, scaldat in soarele verii. Era momentul sa plec si atunci am realizat ca va trebui sa revin pentru toate celelale locuri inca nevazute, plus cele deja vazute.

Am vizitat aceste minunate locuri pe timp de zi, in plin soare, dar incerc sa-mi imaginez cum ar fi fost sa pot prinde niste cadre cu cerul presarat cu norii spectaculosi, atinsi de aurul soarelui de la rasarit, sau de la apus…

Sunt multe de spus si sunt multe lucruri care nu pot fi transpuse in cuvinte, pentru a exprima frumusetea si unicitatea pe care le regasesti la Monte Carlo. De aceea pentru un fotograf, e mai usor sa lasi imaginea sa vorbeasca cele o mie de cuvinte (daca imaginea e reusita). Oamenii pe langa care am trecut, clientii teraselor unde m-am refugiat de soare, alaturi de o bere rece, sunt un amestec placut de turisti si localnici, rezidenti, straini din toate colturile lumii. Desi limba oficiala este franceza, auzi peste tot engleza si rusa, inclusiv romana in 2 ocazii, la niste grupuri de turisti insotiti de ghid. Am parasit orasul cu un sentiment de implinire, peste oboseala fizica a peregrinarii mele, savurand racoarea din gara subterana situata in munte, fara urma de tristete, caci trenul meu mergea la Nice, in Franta, o alta perla a Coastei de Azur, oras minunat despre care va voi spune data viitoare.