Interviu cu fotograful Dorin Bofan

Continuam astazi seria interviurilor Clubul Foto si vom vorbi cu fotograful Dorin Bofan despre fotografia de natura. Dorin a acceptat invitatia noastra si ne-a raspuns la cateva intrebari despre fotografie, despre cum organizeaza o ‘aventura’ fotografica si, mai ales, de ce tehnica nu este cel mai important „ingredient” in obtinerea unor fotografii bune!

Dorin Bofan – www.dorinbofan.com

Pentru inceput, povesteste-ne putin despre pasiunea ta pentru fotografie. Cand ai inceput sa fotografiezi si, mai ales, care au fost primele proiecte si oportunitati legate de fotografia de natura?

Fotografia a fost si este o aventura pentru mine. Intotdeauna am incercat sa duc o viata cat mai creativa, am fost intr-o cautare continua a modalitatilor de exprimare, asa ca fotografia a fost inca o incercare umila in acest sens. Mi-a placut domeniul, am fost atras de ideea de a cauta eleganta si dinamism acolo unde inainte vedeam haos. Era ceva frumos, fara indoiala, dar cumva de neatins. Totul a inceput prin 2006 cand inca eram la facultate. Am avut sansa sa plec in America, sa muncesc acolo si asa mi-am luat si primele piese de echipament foto. Aveam in minte de la inceput ideea de a combina fotografia cu calatoriile in natura. Mi-a placut dintotdeauna salbaticia naturii, avand in special o fascinatie pentru munti, dar nu eram suficient de pregatit, nu cunosteam pe nimeni care sa ma invete sau cu care sa merg in ture. A fost „o batalie” pe 2 fronturi pentru mine. Pe de o parte am inceput sa studiez despre ce inseamna fotografia in general, cea de peisaj natural in special, pe de alta parte am inceput sa invat ce inseamna sa merg pe munte si sa experimentez pe propria piele cu echipament cel putin indoielnic.Si cu cat cautam mai multe informatii, cu cat citeam mai mult, cu cat calatoream mai mult, cu atat deveneam mai pasionat de ceea ce faceam. Nu m-am legat niciodata de un proiect, ci doar am incercat sa ma bucur cat mai mult de ceea ce faceam. Si lucrurile sunt la fel si astazi. Tot drumul asta fara o destinatie clara a devenit un mod de viata pentru mine si aproape tot ce fac are legatura mai mult sau mai putin cu fotografia.

Preferi un stil anume al fotografiei de natura? Ai subiecte, anotimpuri sau locatii preferate, in Romania sau in strainatate?

Peisajele clasice sunt acolo sus, dar sunt absolut incantat de abstractul din natura si vreau sa-mi dezvolt mai mult latura asta. Gasesc absolut fascinanta frumusetea neinteleasa a scenelor greu de interpretat, care intriga si starnesc curiozitatea privitorului.

Nu cred ca am subiecte preferate, dar e un lucru care ma fascineaza in mod deosebit. E vorba de spiritul locului. E mai greu de explicat, dar sunt anumite zone, uneori foarte restranse, alteori foarte intinse, care ma atrag printr-o alaturare bizara de elemente, de neinteles. E felul in care ceata inunda o vale, cum soarele lumineaza niste copaci, cum vantul bate de te ia pe sus, nu altceva sau de amintirile si senzatiile pe care ti le lasa acel loc. Un exemplu concludent pentru mine este Masivul Ceahlau. A fost primul meu munte adevarat, dar a lasat urme grele in sufletul meu si cand m-am intors cu aparatul, l-am redescoperit, dar avand in minte acele clipe din adolescenta. Nici acum nu-l cunosc cum trebuie si asta ma fascineaza si mai mult la el. Vreau sa merg din nou, sa-i aflu si alte secrete si sa le impartasesc si cu alti oameni care il iubesc, fie prin imagini, fie prin ture in scop fotografic. Anul trecut am fost la poalele Matterhornului. E o locatie deja banala pentru fotografi, dar nicio imagine nu te poate pregati pentru intalnirea cu varful acela. E incredibil cand il vezi pentru prima data, impune respect si admiratie instantaneu si oricum ai incerca sa incadrezi, ai tendinta sa il centrezi, oricate imagini standard ti-ar fi trecut inainte prin fata ochilor. E ciudat, dar asta e spiritul locului, fie ca vorbim despre ceva ce a experimentat toata lumea, fie ca e vorba despre micile tale secrete, intelese numai de tine.

Cum descoperi locurile unde urmeaza sa fotografiezi? Te documentezi inainte sau pur si simplu preferi sa faci drumetii?

Am destul de putin timp la dispozitie pe parcursul unui an, asa ca aproape fiecare zi libera o dedic fotografiei. De aceea, inainte de a merge intr-un loc nou, incerc sa aflu cat mai multe informatii. Ma uit la imaginile de acolo, studiez harti (Google Maps e un instrument indispensabil, mai ales pentru locatiile din afara tarii care sunt de obicei cartografiate mai in detaliu). Ce mi se pare foarte important este sa discut cu oameni care au mai fost acolo, sa incerc sa aflu cat mai multe detalii pe care imaginile sau hartile nu mi le pot oferi. Imi place de asemenea sa descopar fascinatia care rezulta din descrierile lor. Ma motiveaza foarte mult sa stiu ca voi experimenta ceva care imi va inalta spiritul si va face actul fotografierii mult mai usor. In aventura pe care tocmai am finalizat-o, in Norvegia, am inceput prin a cauta informatii despre muntii lor. Bugetul a fost de asemenea important, asa ca am ales o solutie de compromis. Stiam niste imagini foarte bune ale unui fotograf american, Jack Brauer, care m-au ajutat sa iau decizia finala, si anume regiunea Romsdal. Cautarile propriu-zise pentru locatii foto le-am facut avand in minte cateva imagini si Google Maps. Dupa ce hotarasc exact unde vreau sa ajung, imi fac un plan pe zile si ma straduiesc sa il respect. Un plan detaliat si putin noroc cu vremea iti pot oferi cateva momente memorabile care sunt de obicei suficiente pentru cadrele pe care le ai in minte. Exista si un revers al medaliei insa. Cand ajung in locul respectiv, incerc sa sterg din memorie toate imaginile vazute inainte si incerc sa fac altceva. Asta si vremea potrivnica pot sa insemne si schimbari de plan dese. Nu de putine ori am gasit o frumusete mult mai profunda indreptand aparatul in directia opusa cadrului standard, facut de toata lumea. Nu ma deranjeaza sa calc pe urmele fotografilor consacrati si pe care ii apreciez, fiindca mai am mult de muncit si invatat pana sa imi definesc viziunea, dar incerc pe cat posibil sa imi pun amprenta personala asupra locului pe care il vizitez.

Ce anume te inspira? Ce alti fotografi apreciezi pentru munca lor?

Ma inspira in primul rand oamenii pe care am avut ocazia sa ii cunosc prin intermediul fotografiei, ma inspira cei care muncesc mult si din greu pentru a-si realiza visele. Ma inspira imaginile reusite, lucrate cu grija, unde se poate vedea o intelegere excelenta a locatiei. Ma inspira oamenii simpli, oamenii de munte, oamenii care nu iau in seama jignirile si batjocora si oamenii care iubesc sincer. Dintre fotografi sunt foarte multi de la care am invatat si de la care inca mai invat, indiferent de genul pe care il abordeaza. Dar ca sa reduc lista o sa ii numesc doar pe cei care mi-au influentat strict lucrarile. Ar fi Marc Adamus si Galen Rowell pentru faptul ca petrec (a petrecut, in cazul lui Galen Rowell) mai mult timp in salbaticie decat oricare alt fotograf pe care il cunosc. Apoi merita mentionat Guy Tal pentru sensibilitatea si profunzimea lucrarilor lui, atat imaginile, cat si textele. Michael Anderson, Rafael Rojas (cu care mentin legatura) si Marsel van Oosten sunt 3 fotografi care au calatorit foarte mult. Galeriile lor sunt un tribut adus lumii naturale din toate colturile planetei. Floris van Bruegel, care e de aceeasi varsta cu mine, e intr-o clasa proprie daca e sa vorbim de originalitatea si creativitatea lucrarilor lui. Am preferat sa ii mentionez pe cei mai noi, fotografi nu foarte cunoscuti, dar care fac fotografie de cea mai inalta calitate si sunt exemple demne de urmat.

Care au fost, pentru tine, cele mai mari provocari legate de fotografia de natura?

Una din marile provocari sunt oamenii. Nu stiu altii cum fotografiaza, dar eu, cu cat sunt mai departe de orice prezenta umana, cu atat pot sa ma concentrez mai bine asupra a ceea ce am de facut. Esenta unei fotografii de natura reusite este cred gradul cu care reusesc sa ma integrez in mediul natural, sa fac parte pur si simplu din el. Cateva din imaginile mele favorite au fost facute cand eram de unul singur. Simteam atunci ca orice miscare, orice declansare stricau echilibrul perfect al momentului.

A fost si inca este o provocare foarte mare sa inteleg si sa percep cu toate simturile peisajul din fata mea prin intermediul aparatului foto. Si aici nu ma refer la aspecte legate neaparat de compozitie sau felul in care cade lumina, care sunt poate ceva mai tehnice, ci mai degraba la a vizualiza ceea ce vreau sa rezulte in urma experientelor pe care le traiesc acolo. Stii si tu prea bine ca majoritatea fotografilor de la noi, inclusiv eu, au slujbe si nu isi permit sa petreaca foarte mult timp cu subiectele lor. E cu atat mai valabil pentru cei care fotografiaza natura. Stiu cazul unui fotograf (profesionist) care a stat 2 saptamani intr-un singur loc doar pentru a surprinde lumina si astmosfera definitorii pentru locul respectiv. Imaginea e absolut superba si a meritat asteptarea. As vrea si eu sa pot face asta, sa am mai mult timp. Asa ca incerc sa compensez cumva. Vizitez aceeasi locatie de mai multe ori si nu merg niciodata cu grupuri. De obicei plec singur sau cu inca o persoana. In felul asta am parte de linistea de care avem cu totii atata nevoie si toate simturile se directioneaza catre frumusetea (dar nu neaparat) si spiritul locului. Poate e mai greu de inteles, dar cine a fost macar odata in natura si nu a facut altceva decat sa asculte vantul, sa atinga iarba, sa adoarma cu zgomotul unui parau, sa simta ploaia rece pe piele, sa mearga prin zapada proaspata, sa vada un animal salbatic in mediul lui si sa i se para ca face unul din cele mai minunate lucruri posibile, atunci stie ce despre ce e vorba. Si chiar a facut unul din cele mai simple si minunate lucruri pe care poate cineva sa le faca. Ma simt bine sa stiu ca oricine poate trai asa ceva. Provocarea capturarii peisajului in felul asta inca ramane si nu e nici pe departe un soi de frustare, ci o bucurie imensa. Pot sa ma intorc acasa fara nicio imagine, dar sa fiu la fel de multumit de experienta traita stiind ca o particica din acel loc e in sufletul meu. De multe ori, cand mi-e greu, ma intorc acolo cu gandul. Asta trebuie sa insemne ceva. Chiar daca e potrivnica de multe ori, natura iti ofera cu sinceritate o fericire gratuita si daca stii sa apreciezi asta, imaginile bune tot vin mai devreme sau mai tarziu.

Deoarece, aici la Clubul Foto, abordam subiecte legate de aparatura si tehnica fotografica,  urmeaza, poate, intrebarea cea mai asteptata de cititori: care este echipamentul tau fotografic?

Cel mai putin interesant aspect pentru mine este tehnica, dar ca sa iti fac pe plac am un Canon 450d cu 2 obiective. Primul a fost superangularul, Tokina 12-24, cu care am fotografiat mult timp si care continua sa ma insoteasca peste tot. Ceva mai tarziu, mi-am luat un Canon 70-200 f/4, tocmai din dorinta de a patrunde pe acel taram al peisajului intim, care imi ofera posibilitatea de a ma exprima mult mai bine. Trepiedul e de la Manfrotto, un 190xb cu cap destul de usor, dar mai greu de manevrat, 484rc2. Mai am o telecomanda, un polarizator pentru wide si nu in ultimul rand un suflet mic fara de care nu as putea sa realizez nicio imagine. Celelalte sunt simple instrumente puse la dispozitia mea.

Oricine viziteaza site-ul tau poate descoperi o impresionanta colectie de imagini ce abordeaza diferite subiecte din natura. Ce sfaturi ai putea sa oferi fotografilor incepatori care vor sa incerce acest gen fotografic? Care crezi ca este aparatura foto cea mai potrivita?

Echipamentul foto e cea mai putin importanta variabila din ecuatia unei fotografii reusite. Ce le recomand eu, tot un incepator, este sa priveasca cu sufletul si sa foloseasca instrumentele pe care le au la dispozitie pentru a crea ceva unic, care sa ii caracterizeze. Dar inainte de asta sa citeasca cat mai mult, sa studieze lucrarile celor mai buni si sa nu se multumeasca niciodata cu putin, sa munceasca in permanenta pentru rezultate mai bune. Arta vine din suflet, dar e nevoie de multa sudoare pentru a fi artist. Daca ti-e lene sa te trezesti la ora 4, daca ti-e lene sa cari rucsacul de 15+ kg timp de 12 ore, daca nu vrei sa stai toata ziua in ploaie sau in fata calculatorului sortand si procesand imagini cu atentie la cel mai mic detaliu, atunci incearca altceva. Bine, exagerez acum si oricum pana si cel mai experimentat fotograf de natura cred ca are probleme cu trezitul de dimineata. Nu in ultimul rand, sa aiba rabdare cu ei insisi, fiindca nimic bun nu vine din prima si orice ar fi, sa se simta bine.

Care este abordarea ta legata de prelucrarea imaginilor cu ajutorul programelor de editare?

Daca ma intrebi daca prelucrez imaginile, raspunsul este da. Mai mult decat atat, nici macar una nu scapa. Cat de mult, depinde de fiecare din ele si de ceea ce vreau sa transmit. Uneori ma rezum la a face un S, alteori imbin expuneri pentru un interval dinamic extins folosind metode avansate de selectie a tonurilor sau a culorilor. Sunt deschis la orice abordare creativa a procesarii atata timp cat imaginea rezultata este o viziune a locului pe care l-am vazut si o suma a experientelor traite acolo. Nimic din ceea ce rezulta in final nu e o interpretare documentara a scenei, ci una artistica. De la inceput am vizualizat mai altfel scenele din fata mea si eram dezamagit ca aparatul nu poate exprima ceea ce am vazut si am simtit eu. Etapa procesarii imaginilor e acum parte integranta din procesul meu de fotografiere, asa cum stiu ca este pentru orice fotograf serios din ziua de astazi. Cat de multi pasi implica asta, depinde de fiecare.

In incheiere, ce ai putea sa ne povestesti despre planurile tale de viitor? Cum te vezi (dpdv. fotografic) peste 10 ani, de exemplu?

Sincer nu am o destinatie clara si nici nu vreau acum. Sper sa fiu sanatos, asta e foarte important pentru mine, sa calatoresc in continuare, sa vad cat mai mult din lumea asta mare, sa imi fac in continuare prieteni care sa impartaseasca cu mine experienta calatoriei si sa imi iau masina. Recunosc ca mi-ar placea mult sa imi castig existenta facand doar fotografie de natura si sper ca sunt pe un drum bun, dar pana se va implini visul asta, trebuie sa mai muncesc, sa imi dezvolt in continuare abilitatile de fotograf, cat si cele de om de marketing, de vanzari, de comunicare, care nu ma caracterizeaza neaparat. Oricum ar fi, sunt total dependent de ceea ce fac si nu am de gand sa ma opresc prea curand.

Dorin, iti multumim pentru timpul acordat si mult succes in activitatea ta fotografica de acum inainte!

Pentru mai multe detalii si fotografii realizate de Dorin Bofan va invitam sa accesati site-ul sau, DorinBofan.com