DJI Mavic Pro: drona ideala pentru travel, in test

Am sa va spun de la inceput: drona asta este exact asa cum mi-am dorit sa fie! Pun accentul pe „mi-am dorit”: compacta, usor de pilotat si cu o calitate a imaginilor si a secventelor video peste medie. Sigur, nu e perfecta si are cateva minusuri importante, despre care am sa va spun acum. La sfarsit, va spun si parerea mea despre Mavic Pro vs. GoPro Karma dar si ce as alege intre MavicPro si Phantom 4 / P4 Pro. Asadar, read on!

DJI Mavic PRO

Am plecat cu DJI Mavic Pro prin Cheile Nerei, pentru o saptamana de aventuri, rafting si trecking. Aveam nevoie, in primul rand, de o drona foarte portabila, asadar Mavic a fost candidatul ideal. Incape intr-o geanta mica de umar (nici macar un rucsac…), are sub 1KG cu tot (cu telecomanda) si e gata de zbor in doar doua minute. A fost proiectata pentru a calatori, iar asta se vede. 

Din pacate, vremea nu a tinut cu noi si ne-am dat seama ca ne-am aventurat in Cheile Nerei in cea mai atipica saptamana a anului 2017: azi 20 de grade, maine ninsoare si 10cm stratul de zapada. Asadar, pentru drona asta a inseamnat ca a stat la sol mai mult decat mi-as fi dorit: pana la urma, nici o drona de la DJI nu zboara pe ploaie sau ninsoare, iar Mavic nu face exceptie.

De fapt, aici vine si primul contact cu unul din aspectele mai putin placute ale acestui model: fiind compacta si usoara, este mult mai „sensibila” la vant decat fratele ei mai mare – Phantom 4 (pe care il am de un an si care este principalul model de comparatie in acest review). DJI spune ca Mavic Pro poate zbura pe vant de maxim 8m/s, dar in realitate, drona afiseaza pe ecranul smartphoneului o alerta de vant, chiar si cand acesta sufla cu 3m/s. Practic, dimensiunile compacte si greutatea redusa impun si o limitare tehnica: este mai putin stabila (in conditii de vant), decat o drona mai mare si mai grea.

Nota despre imagini: fotografiile din acest articol sunt inregistrate cu DJI Mavic Pro in format DNG (RAW) si convertite cu ajutorul Adobe Lightroom in imaginile pe care le vedeti, utilizand workflowul standard pe care il folosesc la orice imaginie facuta cu drona (crop si mici ajustari de luminozitate, contrast si culoare). 

Greutatea redusa ofera insa mai multe avantaje. Unul dintre ele este autonomia de zbor generoasa (cu vreo 5 minute mai mare decat la Phantom 4). Iar asta e un mare plus, avand in vedere ca o drona de genul acesta nu zboara mai mult de 20-25min cu un singur acumulator.

Dimensiunile compacte implica motoare si elicii mai mici, ceea ce reprezinta un alt avantaj: este (mult) mai silentioasa decat Phantom 4, nu iese atat de mult in evidenta in timpul zborului (a se citi: nu intoarce chiar toate privirile, pentru ca se aude ca un bazait mult mai discret).

Daca zburam in conditii normale (cu vand slab sau deloc), Mavic Pro isi arata cu adevarat performantele: e extrem de usor de manevrat, are 4 senzori vizuali (se fereste singura de obstacole si analizeaza locul unde va ateriza, ca sa nu se loveasca de sol) si e foarte usor de manevrat. Am mai zis asta, nu? Pai tocmai… 

Incape intr-o mica geanta de umar, iar asta a insemnat ca am putut sa o iau cu mine intr-o tura pe poteci de munte si prin tunele sapate in piatra, fara sa imi pun problema greutatii sau a spatiului. Ba mai mult, am putut sa decolez cu ea de pe o poteca de 40cm, aflata pe o margine de stanca (in spatele meu era peretele de stanca, iar in fata … o mica prapastie). Cu Phantom 4 nu as fi putut zbura de acolo. Sau, cel putin nu asa usor…

Semnalul telecomenzii bate, in linie dreapta, la peste 1.000m (verificat), iar in inaltime la peste 300m. Suficient, zic eu, pentru orice utilizare „casnica” a acestei micute zburatoare. Semnalul este stabil, fara momente de intreruperi (ceea ce nu pot spune despre Phantom 4, de exemplu), ceea ce asigura inca un plus de incredere pilotilor incepatori.

Camera foto-video si calitatea imaginilor inregistrate

Din punct de vedere al camerei, Mavic Pro vine cu un gimbal (sistem de stabilizare) si un senzor de imagine de 1 de tipul celor utilizati intr-un smartphone (de top).

Din pacate, de aici vin si limitarile: calitatea imaginilor nu se ridica la inaltimea celor realizate cu Phantom 4 (ca sa mai vorbim de noul Phantom 4 Pro…), iar stabilizarea nu este la fel de precisa ca cea oferita de gymball-ul lui P4. Nu atat cat sa faca probleme dar, uneori, la miscari mai bruste ale dronei, camera „sare” (miscare laterala) si va poate strica inregistrarile video. Poate e un bug care se va rezolva cu un viitor upgrade de firmware, sau poate doar sample-ul pe care l-am avut eu la teste face asa. Dar e un aspect destul de important, chiar daca se intampla rar (mi s-a intamplat in 3 zboruri din aproape 20 cate am facut in testul asta).

Calitatea imaginilor este foarte buna, dar nu la nivelul seriei Phantom 4 / 4 Pro.

Camera inregistreaza imagini bune, cu culori vii si contrast bun (lucru destul de greu de observat pe vremea inchisa de care am avut parte…), dar atunci cand incercati sa prelucrati imaginile (DNG – RAW) intr-un program de editare veti observa ca gama dinamica a senzorului este destul de scazuta si zonele de highlights au tendinta sa se „arda” destul de repede, in imaginile cu contrast / lumina puternica. Este clar ca un senzor mai mare (fizic) ar fi fost de preferat. Poate la DJI Mavic 2… 

Totusi, fotografiile inregistrate cu DJI Mavic Pro sunt suficient de bune din punct de vedere tehnic pentru a le putea comercializa pe siteurile de stock (pentru ca am testat si asta). Cum stim cu totii cat de exigenti sunt editorii lor cand vine vorba de calitate tehnica. Asadar, asta e un alt plus pentru Mavic Pro.

O functie super-utila: Camera poate fi intoarsa (in zbor) in pozitie „Portret” facilitand inregistrarea imaginilor „pe inaltime”.

Camera vine cu un sistem autofocus care face focalizarea prin atingerea locului dorit pe ecranul LCD al smartphone-ului. Iarasi, un sistem care ma duce cu gandul la camerele foto ale telefoanelor mobile. Sistemul de focus functioneaza bine, dar are si momente cand mai „rateaza” (mi-a stricat vreo 3-4 fotografii din 100). Un procent acceptabil, zic eu. Pe de alta parte, e discutabil daca chiar aveam nevoie de o camera cu autofocus pe drona asta sau era suficient o camera cu focus fix, cum e la Phantom 4 (avand in vedere ca 99% din subiectele fotografiate / filmate cu o drona se afla la o distanta mai mare de 2m de camera…).

Alte fotografii cu Mavic Pro:

Atat pe foto (12MPx) cat si in modul video (4K 30p), camera poate fi utilizata in modul Auto dar si Manual (M), cu setari pentru ISO si timp de expunere (diafragma e fixa – f/2.8). Fotografiile sunt inregistrate in format JPEG si DNG (RAW), iar pentru filmare exista inclusiv un profil Cine-Like (imagini inregistrate cu gama dinamica mare), foarte potrivit daca vreti sa faceti color-grading ulterior.

Drona nu are microfon, dar inregistreaza in timpul filmarii sunetul captat prin microfonul smartphoneului conectat la telecomanda. Asadar, atentie ce spuneti in timp ce zburati… 🙂

Cum filmeaza? 

Iata si un scurt clip video alcatuit din secvente inregistrate cu DJI Mavic Pro, la rezolutie 4K 24p:

La final, cele doua comparatii pe care vi le-am promis: 

DJI Mavic Pro vs. Phantom 4 / Phantom 4 PRO

Comparata cu surorile ei mai mari (si mai grele), DJI Mavic Pro are un singur atu real: dimensiunile compacte. In rest, Phantom 4 si – mai ales – Phantom 4 Pro sunt mai bune, mai ales in ceea ce priveste calitatea imaginilor / filmelor 4K si capacitatea de a zbura in conditii de vant. Dar va dau batai de cap la transport. Asadar, daca va doriti o drona doar pentru calatorii & fun, Mavic Pro este ideala. Pentru lucru comercial, voi alege in continuare Phantom 4 / P4 Pro.

DJI Mavic Pro vs. GoPro Karma

M-ati intrebat, pe Facebook, ce as alege: DJI Mavic Pro sau GoPro Karma? Raspunsul este simplu: Mavic Pro. De ce? Karma intra intr-un rucsac (e mai mare de doua-trei ori decat geanta Mavic), asadar pierde mult la capitolul portabilitate. Iar stirile despre problemele pe care le-a avut Karma pana acum (mai ales Karmele care au „picat din cer„) ma fac sa ma feresc de o drona care ar putea sa nu fie suficient de safe pentru a o utiliza… 

DJI Mavic Pro: Concluzii

Ca si concluzie, va spun sincer ca mi-a placut enorm Mavic Pro. Desi nu sunt 100% impacat cu calitatea camerei foto/video, dimensiunile compacte si portabilitatea ma fac sa trec cu vederea acest minus. Decat sa las drona acasa pentru ca nu am spatiu / e prea mare / e prea grea ca sa o car pe munte (sau oriunde alt undeva unde vreau sa calatoresc „light”), prefer sa o pot avea cu mine, chiar daca senzorul foto nu este „la standardul” pe care mi l-as fi dorit. E clar ca nu le poti avea pe toate si sunt necesare anumite compromisuri. Cu toate astea, raportul calitate/pret al dronei este excelent. 

DJI Mavic Pro costa 5.499 lei.

NOTA CLUBUL FOTO: 8.5 / 10

Bile albe:

• foarte compacta, excelenta pentru travel si distractie
• autonomie buna, semnal bun si stabil
• foarte usor de pilotat
• are mod de zbor pentru incepatori si simulator de zbor in aplicatia DJI Go 4
• senzorii frontali asigura detetectia obstacolelor si ocolirea lor
• cu functia ActiveTrack drona urmareste singura subiecte aflate in miscare (oameni, masini, biciclete, etc)
• are inclusiv un mod Selfie – v-am zis ca e ideala pentru calatorii 
• modul Sport permite zborul cu viteze de pana la 64KM/h
• camera foto poate fi „intoarsa” in pozitie verticala („portret”), pentru a facilita incadrarea si surprinderea subiectelor „pe inaltime”

Bile negre:

• camera si sistemul de stabilizare nu o recomanda pentru utilizare comerciala (acolo unde va doriti maximul de calitate, pentru un client)
• necesita atentie la montare/demontare (inainte si dupa zbor), pentru ca pare fragila
• receptorul GPS al dronei este destul de sensibil si are nevoie de camp deschis deasupra lui pentru a functiona corect (intre stanci si cativa copaci nu se putea conecta la sateliti…)
• rare ratari de focus ale camerei (3-4 imagini din 100)

DJI Mavic Pro – specificatii tehnice:

DJI Mavic este prima drona DJI cu brate rabatabile si, totodata, prima care vine cu o noua telecomanda, cu ecran LCD propriu, care functioneaza in tandem cu cel al smartphone-ului. Autonomia de zbor este de 27 de minute (deci, vreo 25 minute efective), iar noua telecomanda vine si cu un sistem de transmisie diferit, optimizat pentru o raza de acoperire de peste 4km.  Din punct de vedere hardware, DJI Mavic integreaza un sistem care are la baza un procesor cu 24 de nuclee. Patru senzori vizuali asigura mentinerea pozitiei in zbor si ocolirea obstacolelor (doi sub drona si doi in fata, ca la Phantom 4), iar receptorul GPS se conecteaza la 20 de sateliti (maxim), pentru acuratete crescuta. Filmeaza la rezolutie 4K 30/25/24p (inclusiv Cinema 4K la 60MB/s), iar camera sta pe un stabilizator tip gimball. Fotografieaza la rezolutie maxima 12MPx. Viteza maxima de zbor a lui Mavic este de 64Km/h, in modul Sport.